Tratamentul Minim Invaziv al Osteomului Osteoid prin Ablația cu Radiofrecvență

Osteomul osteoid este o formațiune tumorală osoasă benignă activă, de mici dimensiuni, care afectează de obicei persoanele tinere, în special pe cei cu vârste cuprinse între 10 și 30 de ani. Această leziune este frecvent întâlnită la nivelul oaselor lungi, cum ar fi femurul și tibia, dar poate apărea în orice os al corpului. Simptomul caracteristic al osteomului osteoid este durerea intensă, de cele mai multe ori nocturnă, care cedează la administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS: Aspirină, Ibuprofen, Diclofenac etc).

Tratamentul tradițional al acestei patologii a implicat adesea intervenții chirurgicale deschise, care necesită excizia tumorală și o perioadă extinsă de recuperare. Totuși, progresele recente în medicina minim invazivă au introdus ablația cu radiofrecvență (RFA) ca metodă de tratament eficientă, mai puțin traumatică și cu o rată de recuperare rapidă.

Ce este osteomul osteoid?

Osteomul osteoid este o formațiune tumorală osoasă benignă de mici dimensiuni, caracterizată printr-un nidus (o zonă centrală de os activ), înconjurată de o reacție sclerotică a osului. Această tumoare generează o reacție inflamatorie locală, cauzând durere. Din fericire, osteomul osteoid nu este malign și nu metastazează, însă poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții din cauza durerii severe.

Simptomele și diagnosticul osteomului osteoid

Simptome frecvente includ:

• Durere nocturnă intensă: Durerea este de obicei mai severă pe timp de noapte și cedează la administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi Aspirina sau Ibuprofenul.

• Sensibilitate locală: Zona afectată poate prezenta sensibilitate sau durere la palpare.

• Tulburări de somn: Din cauza durerii nocturne, pacienții se confruntă adesea cu dificultăți în a avea un somn odihnitor.

• Limitarea mișcării: În funcție de localizarea tumorii, poate apărea limitarea mișcării sau chiar șchiopătatul.

Diagnosticul osteomului osteoid implică de obicei o evaluare clinică și investigații imagistice:

Radiografiile pot arăta o zonă de scleroză în jurul nidusului. Tomografia computerizată (CT) este cea mai precisă metodă pentru a vizualiza nidusul, oferind imagini detaliate ale leziunii. Rezonanța magnetică nucleară (RMN) poate fi folosită pentru a evalua inflamația în țesuturile înconjurătoare, iar scintigrafia osoasă poate ajuta la localizarea tumorii, indicând o activitate metabolică crescută la nivelul nidusului.

Ce este ablația cu radiofrecvență?

Ablația cu radiofrecvență (RFA) este o tehnică minim invazivă care utilizează energie termică pentru a distruge țesuturile patologice. În cazul osteomului osteoid, RFA implică inserarea unei sonde prin piele până la nivelul nidusului, sub ghidaj imagistic (de obicei radiologic). Sonda emite unde de radiofrecvență care generează căldură, distrugând astfel nidusul.

Ablația cu radiofrecvență implică următorii pași:

1. Pregătirea pacientului: pacientul este poziționat pe masa de operații, iar zona afectată este sterilizată și izolată. De obicei, procedura se efectuează sub rahianestezie sau analgo-sedare ușoară, pentru a asigura confortul pacientului.

2. Ghidaj Imagistic: odată ce pacientul este pregătit, chirurgul utilizează radiografii sau în unele cazuri CT, pentru a localiza cu precizie nidusul. Ghidajul imagistic este esențial pentru a asigura plasarea corectă a sondei de radiofrecvență.

3. Inserarea sondei: O sondă de ablație cu radiofrecvență este inserată prin piele și avansată până la nidus. Această sonda emite unde de radiofrecvență care încălzesc țesuturile la temperaturi de aproximativ 70°C pe o raza de 7-20 mm în funcție de sonda aleasă, distrugând astfel nidusul tumoral și protejând țesuturile din jur.

4. Ablația: Energia de radiofrecvență este aplicată timp de 7 minute, timp suficient pentru a asigura distrugerea completă a nidusului. Ghidajul imagistic continuă să fie utilizat pentru a monitoriza poziția sondei și pentru a evalua eficacitatea procedurii.

5. Retragerea sondelor și monitorizarea: După finalizarea ablației, sonda este retrasă, iar locul de inserție este acoperit cu un pansament steril. Pacientul este monitorizat pentru o scurtă perioadă înainte de a fi externat, în general în aceeași zi sau în prima zi după intervenția chirurgicală.

Avantajele ablației cu radiofrecvență

Ablația cu radiofrecvență prezintă numeroase avantaje față de tratamentele tradiționale chirurgicale:

• Minim invazivă: Procedura se efectuează printr-o mică puncție în piele, reducând riscul de infecții și complicații asociate cu chirurgia clasică.

• Recuperare rapidă: Pacienții sunt, de obicei, externați în aceeași zi și pot reveni la activitățile normale în câteva zile, comparativ cu săptămânile sau lunile necesare pentru recuperarea după intervenția chirurgicală deschisă.

• Eficiență ridicată: Rata de succes a ablației cu radiofrecvență pentru osteomul osteoid este de peste 90%, cu ameliorarea semnificativă a durerii imediat după procedură.

• Reducerea durerii: Procedura oferă ameliorare imediată a durerii, reducând sau eliminând nevoia de analgezice pe termen lung.

• Conservarea structurii osoase: Ablația cu radiofrecvență distruge doar nidusul tumoral, lăsând osul înconjurător intact și minimizând astfel riscul de slăbire a osului sau fracturi.

Potențiale complicații ale ablației cu radiofrecvență

Deși ablația cu radiofrecvență este considerată o procedură sigură, există câteva riscuri potențiale, precum:

• Infecția la locul inserției: Deși riscul este minim, poate apărea o infecție la locul de inserție a sondei, care poate necesita ulterior tratament antibiotic.

• Arsuri sau leziuni termice: Dacă sonda nu este poziționată corect, poate exista un risc de arsuri sau leziuni ale țesuturilor înconjurătoare.

• Recidiva leziunii: Deși rare, recidiva osteomului osteoid poate apărea și poate necesita o procedură de ablație repetată, sau intervenție chirurgicală clasică.

• Fracturi: În unele cazuri osul devine mai fragil și pot să apară fracturi „pe os patologic”, fara un traumatism sever. Având în vedere ca zona de necroză post-ablație este limitată la zona țintă, acest risc este minim.

Întrebări Frecvente:

1. Cât durează procedura de ablație cu radiofrecvență?

Procedura de ablație cu radiofrecvență durează de obicei între 30 și 60 de minute, în funcție de complexitatea cazului.

2. Este dureroasă procedura de ablație cu radiofrecvență?

Procedura se efectuează sub anestezie sau analgo-sedare, astfel încât pacientul nu va simți durere. Disconfortul post-procedură este minim și poate fi gestionat cu analgezice uzuale.

3. Când pot reveni la activitățile normale după ablația cu radiofrecvență?

Majoritatea pacienților pot reveni la activitățile normale în câteva zile după procedură, dar este recomandat să evite efortul fizic intens pentru aproximativ 1-2 săptămâni.

4. Există riscul de recidivă după ablația cu radiofrecvență?

Deși recidiva este rară, aceasta poate apărea în unele cazuri. În astfel de situații, o a doua sesiune de ablație cu radiofrecvență poate fi efectuată pentru a elimina complet nidusul tumoral.

Ablația cu radiofrecvență a revoluționat tratamentul osteomului osteoid, oferind o metodă minim invazivă, eficientă și sigură pentru ameliorarea durerii și distrugerea nidusului tumoral. Această tehnică a devenit standardul de îngrijire pentru pacienții cu osteom osteoid, datorită recuperării rapide și a ratei ridicate de succes. Dacă suferiți de dureri nocturne severe și suspectați un osteom osteoid, programați-vă la o consultație pentru a discuta opțiunile disponibile și a stabili un plan de tratament personalizat. Nu amânați să faceți primul pas către o viață fără durere și cu mai multă mobilitate.